Taina Sfântului Maslu și conferință catehetică la Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bristol

By /

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Atanasie, vineri, 19 decembrie 2025, credincioșii Parohiei Sfinții Împărați cei întocmai cu Apostolii, Constantin și Elena” s-au adunat în rugăciune și comuniune duhovnicească pentru a participa la săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, oficiată în sobor de preoți, în prezența unui număr însemnat de credincioși.

Această rânduială de vindecare și întărire sufletească a așezat inimile celor prezenți într-o stare de pace, reculegere și deschidere, pregătind cadrul potrivit pentru cuvântul de învățătură ce avea să urmeze.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a avut loc conferința catehetică intitulată „Sfânta Liturghie –  Viață în Hristos”, susținută de Preacuviosul Părinte Ieromonah Dionisie Stan, consilier în cadrul Departamentului Catehetic-Educațional al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În cadrul conferinței, părintele Dionisie a readus înaintea credincioșilor sensul profund al Sfintei Liturghii ca centru al vieții creștine, subliniind că participarea la viața liturgică nu este un act formal, ci o chemare la comuniune reală cu Hristos Cel Viu. Au fost prezentate repere teologice, liturgice și istorice, precum și aspecte de liturgică practică, menite să ajute credinciosul să înțeleagă mai adânc taina Euharistiei și responsabilitatea pregătirii pentru primirea Trupului și Sângelui Domnului.

Fragment din cuvântarea părintelui Dionisie

„Sfânta Liturghie este darul izvorât din nemărginita dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. Este actualizarea jertfei de pe Golgota, lucrare plină de mister dumnezeiesc, în care pâinea și vinul transubstanțializează, prin lucrarea Duhului Sfânt, în Trupul și Sângele Domnului.

Și după cuvântului Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, << Sângele Mielului din Sfânta Împărtăşanie mai ţine sufletul în oase şi lumea în picioare>>. Această legătura, neîntreruptă de mai bine de două mii de ani, face din noi urmași direcți ai Sfinților Apostoli și contemporani cu Iisus Hristos.

Măreția momentelor care compun Sfânta Liturghie este de sorginte dumnezeiască, întrucât acestea depășesc firea omenească și puterea noastră de înțelegere, dacă folosim numai abilitățile raționale. Astfel, în Sfânta Liturghie noi transcendem cu și în Dumnezeu, iar lucrările pământești reflectă tainele cerești, făcându-ne pe noi Biserică vie.

Credinciosul reașezat în Dumnezeu devine un microcosmos (Sf. Maxim Mărturisitorul), iar întregul univers devine un spațiu liturgic, o Liturghie de laudă adusă lui Dumnezeu, prin însemnatele sale momente, așezate în două părți complementare – Liturghia Cuvântului (a catehumenilor – învățătorească) și Liturghia Euharistică (a credincioșilor – sfințitoare):

Liturghia  Cuvântului:

  • Binecuvântarea Mare, prin care este preaslăvit Dumnezeul nostru Treimic – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt;
  • Vohodul Mic, semn, simbol și mărturie, care amintește de ieșirea la propovăduire a Domnului Hristos – începutul misiunii Sale publice;
  • Imnul Trisaghion, care amintește de cântarea/lauda neîncetată a îngerilor, adusă lui Dumnezeu;
  • Citirea pericopei apostolice, ca semn al trimiterii sfinților Apostoli la propovăduire;
  • Citirea pericopei evanghelice (arătarea și predica publică a Mântuitorului), moment în care se vestește Cuvântul lui Dumnezeu;
  • Ectenia celor chemați, moment în care cei nebotezați erau invitați să iasă din biserică, deoarece, deși au primit adevărul de credință, ei au făcut acest lucru doar la nivel intelectual, nefiind încă botezați – mădulare vii ale Trupului tainic al lui Hristos.

  Liturghia  Euharistică:

  • Ectenia credincioșilor – moment care deschide Liturghia Euharistică;
  • Heruvicul, cântare care vorbește despre Puterile Cerești și despre unirea dintre noi și ele, cu toții stând înaintea Marelui Împărat Hristos, după cum învață Sf. Gherman al Constantinopolului;
  • Vohodul Mare, act liturgic ce revelează ultima călătorie a Mântuitorului, din Galileea la Ierusalim, înainte de Patrima Sa. Și după cuvântul Sf. Simeon al Tesalonicului, arată a doua venire a lui Iisus Hristos cu Slavă din cer;
  • Simbolul de Credință (Crezul Niceo-Constantinopolitan) – Formulat de către Sfinții Părinți, în cadrul primelor două Sinoade Ecumenice – Niceea 325 și Constantinopol 381; A fost introdus în Liturghia Antiohiană, spre sfârșitul secolului al V-lea, de către Petru Fullo (Piuarul) – Patriarhului Antiohiei; iar în Liturghia Bizantină, la începutul secolului al VI-lea, de către Timotei I –  Patriarhul Constantinopolului; Toată Biserica este chemată să rostească Mărturisirea de Credință, care este înțelepciunea cea adevărată (Sf. Nicolae Cabasila);
  • Anaforaua Liturgică – începe cu un dialog preanaforal (Prefatio) și cuprinde mai multe momente (Anamneza, Epicleza și Dipticile); În cadrul Epiclezei se petrece marea minune a lumii, întrucât, aceasta este rugăciunea prin care episcopul/preotul invocă Duhul Sfânt peste noi (care formăm Biserica vie) şi peste Darurile ce sunt puse înainte, prefăcându-le în Trupul şi Sângele Domnului;
  • Axionul Maicii Domnului – pomenirea Maicii Domnului în cadrul Sfintei Liturghii, dar și în întreg cultul Bisericii, a început în secolul al V-lea (Sinodul III Ecumenic, Efes 431), odată cu biruința Bisericii asupra ereziei nestoriene; Astfel, Maica Domnului este recunoscută și numită drept Născătoare de Dumnezeu (Theotokos);
  • Rugăciunea Domnească (Tatăl nostru) – prin preasfânta și venerata chemare a Marelui și Fericitului Dumnezeu și Tată, ne arătăm, împreună cu toți sfinții, calitatea de fii ai lui Dumnezeu, învață Sf. Maxim Mărturisitorul;
  • Sfânta Euharistie (Împărtășirea clericilor și a credincioșilor) – este cel mai însemnat moment al vieții noastre liturgice – ne duce la scopul suprem, îndumnezeirea noastră (Theosis); Cel ce a aflat dragostea Îl mănâncă pe Hristos; Îl mănâncă pe Hristos în fiecare zi şi ceas şi se face prin aceasta nemuritor, arată Sf. Isaac Sirul.”

În partea finală a conferinței au fost abordate și aspecte practice legate de participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie, de atitudinea cuvenită în biserică și de importanța trăirii liturgice autentice, în care schimbarea lăuntrică (metanoia) primează în fața formalismului exterior, fără a neglija însă rânduiala și disciplina vieții bisericești.

Seara s-a încheiat cu o sesiune de întrebări și răspunsuri, într-un climat de deschidere și dialog, care a contribuit la clarificarea unor teme de interes și la întărirea comuniunii dintre cler și credincioșii prezenți.